Obs. In 1, 3 sarlic, 3 sorlich. [OE. sárlíc (f. sár SORE a.1), = obs. Flem. seerlick (Kilian), OHG. sêrlîh; cf. ON. sárlig-r, MSw. sārligh.] Painful, sorrowful; sad.
Beowulf, 842. No his lifʓedal sarlic þuhte secga æneʓum.
c. 888. K. Ælfred, Boeth., xi. § 2. Maneʓra sarlicra wita hi ʓewilnodon wið þæm ecan life.
971. Blickl. Hom., 123. Se sarlica cwide þe ure Drihten to þæm ærestan men cwæþ.
c. 1000. Ælfric, Saints Lives, II. 140. He cwæð him to sona mid sarlicre stemne.
c. 1205. Lay., 28457. Þa quene læi inne Eouwerwic, næs heo næuere swa sarlic [v.r. sorlich].