[c. 1225. John de Garlande, in Wright, Vocab., 121. Duo cornua, quibus vicine sunt aures, per quas colera expurgatur.]
c. 1450. Nominale, in Wr.-Wülcker, 676. Hec colera, the ersope.
c. 1475. Pict. Voc., ibid. 748. Hec colera [MS. tolera], a eresope.
[a. 1500. Nominale, ibid. 676, note. Colera, arwax.]