Obs. In 1 wit(e)ʓian, 2–3 witeȝen. [OE. wit(e)ʓian = OFris. witgia (MLG. wittigen), OHG. wîȥagôn (MHG. wîssagen, G. weissagen); f. witeʓa WITIE sb.] To prophesy.

1

c. 950.  Lindisf. Gosp., Matt. xxvi. 68. Witʓa us, crist, hua is se ðe ðec of-sloʓ.

2

c. 1000.  Ælfric, Num. xi. 27. Ða hi witeʓodon on wicstowe.

3

c. 1175.  Lamb. Hom., 7. Þis he witeȝede bi drihtene þurh þene halie gast.

4

c. 1200.  Trin. Coll. Hom., 127. Hie witeȝede … of ure louerd ihesu cristes to cume.

5